Mintea se tot întoarce la diagnostic. De ce se întâmplă și ce o scoate de acolo

Răspunsul scurt

Aproape toată lumea trece prin asta după diagnostic. Mintea se întoarce la boală de zeci de ori pe zi, la aceleași întrebări, fără răspuns nou. Nu e slăbiciune și nu e semn că ceva e în neregulă cu tine. Studiile arată însă că învârtitul gândurilor nu rezolvă nimic. Două lucruri îl întrerup: atenția prinsă de ceva concret și o oră anume, dată îngrijorării.

Mintea încearcă să te apere. În fața unei amenințări, caută soluții și răsfoiește scenarii. Problema e că, la o boală pe care n-o poți rezolva singur din gânduri, căutarea nu se oprește. Psihologii numesc asta ruminație: aceleași întrebări, reluate în cerc, fără să ducă la o faptă.

Cercetările pe acest subiect arată trei lucruri:

• ruminația adâncește tristețea și anxietatea;
• face mai greu de rezolvat problemele reale;
• te ține pe loc: amâni exact lucrurile care ți-ar face bine.

Contează și câte ore libere ai. Mulți oameni nu mai merg la serviciu în timpul tratamentului, iar orele goale sunt locul preferat al gândurilor care se rotesc.

1. Atenția prinsă de ceva concret.

Într-un studiu clasic, oamenii cu dispoziție scăzută au primit fie 8 minute de gândit la ei și la starea lor, fie 8 minute de concentrare pe altceva. Dispoziția s-a îmbunătățit după concentrarea pe altceva și s-a înrăutățit după gânditul la sine.

Un alt studiu, pe peste 2.000 de oameni urmăriți prin telefon de-a lungul zilei, a arătat că mintea rătăcește aproape jumătate din timp. Oamenii erau mai puțin fericiți când mintea le rătăcea, indiferent ce făceau.

Nu orice ocupație prinde atenția la fel. Activitățile care cer puțină concentrare ajută mai mult decât cele pasive: ceva cu mâinile, un joc, o conversație, ceva nou de învățat, o plimbare în care te uiți în jur. Televizorul lăsat pornit de obicei nu face asta.

2. O oră anume pentru îngrijorare.

Pare ciudat, dar funcționează. Îți alegi zilnic 15–30 de minute, la aceeași oră, nu seara târziu, în care îți dai voie să te îngrijorezi. Când îngrijorarea apare în restul zilei, o notezi și îți spui: „mă ocup de asta la ora mea”. Studiile arată că îngrijorarea scade, deși efectul e mic. Frica nu e interzisă. Primește un loc.

3. Ajutorul specializat, când gândurile nu se mai opresc.

Pentru frica de recidivă există programe scurte de terapie care lucrează exact pe atenție și pe gândurile care se rotesc. Un studiu randomizat mare le-a comparat cu relaxarea și a găsit că reduc frica mai bine, cu efect păstrat la 6 luni. O analiză a 23 de studii confirmă efectul, moderat.

Nu îți spunem să gândești pozitiv. Nici că gândurile tale ar influența boala. Emoțiile nu ți-au provocat boala, iar zilele grele nu o fac să crească. Scopul e mai simplu și e destul: ca ziua ta să nu fie ocupată în întregime de boală.

• Observă când se învârt gândurile cel mai tare: dimineața, seara, înainte de control.
• Pentru momentul acela, alege dinainte un lucru concret care îți prinde atenția.
• Alege-ți ora de îngrijorare și încearcă-o trei zile.

Seria continuă cu întrebarea care urmează firesc: ce faci cu toate orele pe care serviciul le umplea înainte.

Cere ajutor fără să aștepți programarea dacă nu mai poți funcționa, dacă nu mai dormi deloc sau dacă simți că nu mai are rost. Dacă apar gânduri că nu mai vrei să trăiești, sună la 112 sau spune-i cuiva chiar acum.