Ce ajută cu adevărat când ești copleșit — și ce se exagerează

Răspunsul scurt

Pentru anxietate și tristețe în cancer, ghidurile recomandă în primul rând terapia, nu medicamentele. Funcționează și programele de atenție conștientă, adică exercițiile în care înveți să observi ce simți fără să lupți cu senzația. Ce nu are acoperire sunt promisiunile că liniștea ta ar încetini boala.

Recomandarea principală pentru anxietate și depresie la adulții cu cancer pune pe primul loc intervențiile psihologice. Medicația se oferă celor care nu au acces la terapie, celor care o preferă, sau când terapia singură nu a fost de ajuns.

Asta surprinde mulți oameni, pentru că în practică se întâmplă des invers.

Un ghid separat, făcut împreună cu societatea de oncologie integrativă, se uită la metodele complementare. Singura cu recomandare puternică și dovezi de calitate înaltă este atenția conștientă. Yoga și hipnoza au sprijin moderat în situații anume. Pentru multe altele, dovezile sunt insuficiente.

Terapia aici nu înseamnă ani de discuții despre trecut. Sunt programe scurte, cu teme între ședințe, care lucrează pe ce te blochează acum: gândurile care se rotesc, evitarea, insomnia.

Atenția conștientă înseamnă exerciții scurte de observare a respirației și a corpului. Scopul nu e să te relaxezi la comandă, ci să nu te mai lupți cu ce simți. Se învață în câteva săptămâni și se poate practica singur după.

Medicația are rolul ei, mai ales când anxietatea e severă sau când terapia nu e accesibilă. Nu e o soluție de rușine și nu e nici prima pe listă.

Aici e partea în care trebuie să fim onești, chiar dacă strică o poveste frumoasă.

Se spune des că meditația scade inflamația din corp și, prin asta, ajută împotriva bolii. Cea mai riguroasă analiză de până acum nu a găsit un efect semnificativ asupra markerilor de inflamație, adică asupra substanțelor din sânge care arată cât de aprins e organismul.

Se spune că relaxarea influențează durata vieții. Nu există dovezi pentru asta, iar ghidurile nu recomandă nicio metodă psihologică pentru prelungirea supraviețuirii.

Merită spus și de ce insistăm. Nu ca să descurajăm pe nimeni, ci pentru că promisiunea aceasta se întoarce împotriva omului: dacă liniștea vindecă, atunci recidiva devine vina celui care n-a fost destul de liniștit.

Pentru motivul cel mai bun dintre toate: pentru cum îți trece ziua.

Somnul, anxietatea, capacitatea de a duce tratamentul până la capăt, relațiile cu cei din jur — toate se schimbă. Sunt lucruri reale, măsurabile, și sunt de ajuns.

Nu ai nevoie ca o metodă să promită vindecarea ca să merite făcută.

Nu le face pe toate. Alege după ce te deranjează cel mai tare acum.

• Nu dormi de săptămâni întregi, atunci începe cu somnul.
• Gândurile se rotesc și nu te poți opri, atunci terapia are cel mai mult sens.
• Corpul e încordat tot timpul, atunci exercițiile scurte de respirație ajută primele.
• Nu mai ai interes pentru nimic, atunci spune-i medicului chiar la controlul următor.

Cere ajutor fără să aștepți programarea dacă nu mai poți funcționa deloc, dacă nu ai dormit mai multe nopți la rând sau dacă simți că nu mai are rost.

Dacă apar gânduri că nu mai vrei să trăiești, sună la 112 sau spune-i cuiva chiar acum.

• Există psiholog în spital și cum ajung la el?
• Ce se decontează din sprijinul psihologic în cazul meu?
• Dacă începem un medicament, cât timp e gândit și ce urmărim?
• Poate interacționa cu tratamentul oncologic?
• Există grupuri sau programe la care mă puteți trimite?

Alege un singur lucru din listă și cere-l la controlul următor, cu voce tare. Cel mai frecvent motiv pentru care oamenii nu primesc sprijin psihologic nu e că nu există, ci că nimeni nu l-a cerut.